Rabdarea si alte minuni

Cu vreo 6 ani in urma (aproape 7), un om pe care imi place sa-l consider prietenul meu mi-a recomandat sa fac ceva cu reactiile mele, sa ma controlez mai mult, sa-mi cresc gradul de inteligenta emotionala. “Ai sa vezi ca asta iti va fi de folos nu doar la birou, ci si in viata personala”. Discutia avea loc dupa un mega-scandal pe care eu il generasem pentru ca nu luasem un job, desi eram foarte buna in ceea ce faceam (Ana, cu siguranta iti amintesti despre ce e vorba ). Nu intelegeam insa contextul si imi lipsea acel celebru EQ. Am plecat din biroul lui si m-am oprit direct la Dalles, de unde mi-am luat “Inteligenta emotionala” a lui Daniel Goleman. Am citit-o pana la Timisoara, am recitit-o de multe ori ulterior. Imi place sa cred ca in ultimii ani mi-am schimbat mult stilul de interactiune cu oamenii, ca am devenit mai empatica si imi tin emotiile mai mult sub control. Astazi m-am convins ca acel om avea perfecta dreptate in ceea ce priveste viata personala. Niciodata n-am fost atat de constienta ca astazi ca a avea rabdare si a incerca sa vezi dincolo de ceea ce e la suprafata poate fi extrem de reconfortant la un moment dat. Astazi e ziua in care rabdarea si perseverenta mea de a intelege, de a fi aproape si de a fi eu insami au fost rasplatite in cel mai cald si mai surprinzator mod. Si e prima data cand simt ca am investit corect in mine, ca directie de dezvoltare in plan uman. Iar cand o voce draga iti spune ca iti multumeste pentru ca esti asa cum esti e cel mai frumos lucru pe care il poti primi. M-am convins definitiv ca a astepta e uneori cel mai bun drum spre ceea ce te face sa zambesti, ca a zambi cand iti vine sa arunci cu ceva dupa celalalt e solutia pentru a atinge punctul sensibil, ca a fi acolo mereu, a intelege inainte de a “sari la baioneta” e alegerea inteleapta, a persevera in ceea ce crezi cu adevarat si in ceea ce intuiesti ca e bun dincolo de zid e calea spre linistea ta si spre revelatii in ochii tai proprii. Si ai omului care iti genereaza zambetul.