Mi-e dor…

…de ciresele culese si mancate direct in copac, cu un ochi spre casa proprietarului;

…de patinele cu rotile (cele clasice, cu patru roti) si de concursurile din fata blocului, pe care le castigam datorita inspiratiei mamei de a ma duce sa fac patinaj;

…de excursiile din liceu, cand dormeam cinci ore in doua nopti, faceam cartofi prajiti la ceaun si dormeam sase in pat;

…de scrisorile pe care le scriam pentru colegele mele si de incredibila solidaritate de gasca pe care n-am mai gasit-o niciodata de atunci;

…de vocea bunicii trezindu-ma, chiar daca dormisem trei ore, si chemandu-ma sa mananc cea mai buna salata pe care as fi putut sa o visez;

…de painea neagra fierbinte pentru care stateam pana la doua noaptea treze, ca sa mancam “coltul” (paine era rotunda )

…de sarutul marii pe glezne dimineata la sapte, imediat dupa ce intram in casa la nenea Nelu, la jumatate de ora dupa ce pusesem piciorul pe peronul garii din Constanta;

…de noptile in care faceam planuri de afaceri in mijlocul sufrageriei, cu prieteni niciodata uitati, dar ramasi undeva…

…de senzatia ca se comprima timpul cand ne intalnim si ca lumea toata se opreste ca sa ne arate cat de simplu e totul;

…de iubirea fara semne de intrebare si fara cuvinte nespuse;

…de lucruri simple si atat de la indemana, incat ma intreb ce m-a oprit sa-mi fie dor de ele pana acum.