N-am fost niciodata fanul lui, in sensul dus la extrem. N-am purtat niciodata o manusa alba si palarie, nu am invatat niciodata pe de rost miscarile de dans. Dar i-am ascultat muzica si am respectat dimensiunea uriasa a urmei lasate in lumea muzicii. In anii ‘90 totul se raporta la Michael Jackson: e mai bun, canta mai bine, se vinde mai bine? N-a mai lansat de mult un album, a devenit o fiugura ciudata si controversata, a pierdut toata averea fabuloasa stransa in ani de cariera. Toate astea au fost sterse intr-o secunda de vestea mortii lui. Nu mai conteaza ce culoare avea pielea lui, ci cat de important a fost el ca muzician. Si a fost urias. Orice alt cuvant e de prisos.
Mes omages…
The URI to TrackBack this entry is: http://andre75.wordpress.com/2009/06/27/mes-omages/trackback/
Am fost unul dintre cei care a trait din plin “nebunia” numita Michale Jackson. Am plans in ‘92 si apoi in ‘96 cand parintii nu m-au lasta sa merg la concertele lui ptr ca “eram prea mica”. Moartea lui a fost si inca este cea mai socanta veste din lumea show-bizului de la Elvis incoace. M.J este intr-adevar un nume care va ramane in istorie.